Te-ai întrebat vreodată de ce un obicei benefic propriei persoane este mult mai greu de implementat, ca să nu mai spun de menținut în viața noastră, decât un obicei care ne este nociv?

Această întrebare mi-a venit și mie în minte nu cu mult timp în urmă, și a apărut atunci când mi-am dorit extrem de mult să înlocuiesc definitiv fumatul cu ceva benefic mie, precum pregătirea unui mic dejun sănătos și gustos pentru întreaga familie.

Am început să fumez cam de pe vremea când mă aflam în ultimul an de liceu, din curiozitate, teribilism, dorința de a mă opune restricțiilor impuse de tata, precum și din nevoia de acceptare de către cei din grupul care mi se părea mie extraordinar.

Mai întâi a fost ca o joacă, care mai apoi , subtil și parcă pe modulul „silent” s-a strecurat în viața mea de adolescentă precum un iubit priceput la vorbe, ca mai apoi să devină parte din mine până nu cu mult timp în urmă.

Și, ceea ce mi s-a părut și mai interesant a fost că a intrat în viața mea extrem de facil, a făcut un pact cu nevoia mea de independență, de libertate, de acceptare socială, și nici nu a mai fost nevoie să ducă vreo luptă cu mine. Și-a ocupat locul în viața mea într-o bună zi și a rămas acolo mult prea mulți ani, lucrând doar împotriva mea, cu acordul meu tacit.

Am avut perioade de răzvrătire împotriva lui, chiar am pus piciorul în prag și l-am pus la colț pentru anumite perioade de timp (unele care au durat chiar ani de zile), dar puterea pe care eu i-am dat-o acestui obicei nociv din momentul în care l-am lăsat să vină în viața mea de adolescentă, era incredibilă.

Oricând nevoia mea de independență, libertate, revoltă sau acceptare se făcea simțită, el, fumatul, revenea cu extrem de mare ușurință din nou în viața mea, ca și când m-am născut cu el.

Nici măcar nu mai conta dacă pentru o zi, două, o lună sau 2 țigări. Ideea era că el prelua din nou puterea asupra mea.

De câte ori nu mi-am spus că, pe lângă faptul că îmi dăunează sănătății, îmi distrug tenul, miros ca o scrumieră nespălată și altele din aceeași categorie, dar toate fără vreun rezultat?

De mult prea multe ori… Dar cu ceva timp în urmă, am luat hotărârea să încerc să lupt în alt mod cu obiceiul prost.

Mi-am pus în gând să fiu mai atentă la emoțiile mele, la nevoile care îmi sunt accesate de diverși stimuli, cu alte cuvinte să fiu mai prezentă în viața mea. Astfel, mi-am propus ca atunci când voi observa că una dintre aceste nevoi va reapărea în viața mea să fac cu totul altceva decât să apelez la vechiul meu obicei, care le potolea.

Ce am făcut concret pentru asta: în primul rând am ales un adversar pe măsură, pe care să-l respect și pe care să mă bazez.

Apoi, mi-am promis că voi fi extrem de atentă la ceea ce mi se întâmplă pentru a putea fi pregătită să identific nevoile care mi-ar fi putut declanșa din nou dorința de a fuma.

Obiceiul nou pe care am început să-l introduc pas cu pas în viața mea a fost să pregătesc zilnic diverse rețete de mic dejun sănătos pentru mine și cei dragi, și să fac legătura dintre acest obicei benefic  cu nevoia mea de libertate, independență, acceptare.

Cum am făcut asta? M-am gândit așa: eu am libertatea de a alege să mă trezesc înaintea celor dragi, am independența de a alege și pentru ei ceea ce cred eu că e mai sănătos și gustos pentru toți și apoi voi împărtăși și cu alți oameni rețetele pregătite de mine pentru că astfel îmi voi crește încrederea în mine și expunându-mă, voi ajunge să mă accept chiar dacă uneori mai și greșesc.

Astfel, hrănindu-mi zilnic aceste nevoi, ele nu au mai apărut o lungă perioadă de timp, așa că nici vechiul și nocivul obicei nu a mai ieșit la suprafață. Dar credeți că a fost ușor să cresc acest nou obicei sănătos în detrimentul celui vechi și nociv? Nici gând, a fost chiar o mică/mare luptă cu mine. M-am bătut parte în parte cu comoditatea, cu dorința de a dormi mai mult dimineața, cu a sări peste masa de dimineață sau de a o înlocui cu o simplă cafea.

Cum credeți că de data aceasta am reușit să nu mă dau bătută? Am făcut anterior o convenție cu propria persoană și mi-am promis că nu mă dau bătută timp de 2 luni de zile. Am promis asta cu voce tare și alor mei, pentru că așa motivația mea era și mai mare. De asemenea, o altă unealtă importantă pentru mine în toată această perioadă de implementare a unui obicei nou, benefic, a fost să pozez fiecare mic dejun și să-l împărtășesc în online cu alți oameni.

Și, pe măsură ce zilele treceau, am realizat că acest nou obicei lua pas cu pas locul celui nociv, pentru că el îmi hrănea suficient nevoile care erau anterior așa-zis potolite de fumat.

Am realizat că atunci când pregătesc micul dejun mă umplu de energie bună pentru toată ziua, de iubire și poftă de viață și că nu mai am nevoie de ceva care să mă coboare în întuneric.

Acum, am încercat să văd dacă m-am vindecat complet de vechiul și nocivul obicei și răspunsul este un mare DA, de care sunt tare mândră.

Nimic nu este imposibil de schimbat la propria persoană, atâta timp cât începi să conștientizezi ceea ce este benefic pentru tine și ce nu este, apoi începi să fii prezent cu adevărat în viața ta, ca nu în ultimul rând să nu eziți să accepți că ai nevoie și de ajutorul persoanelor din jurul tău pentru a te susține în drumul tău.

Ce concluzie am tras eu din această luptă pentru redobândirea unei vieți cât mai de calitate? E foarte important să transmitem generațiilor viitoare să își formeze din copilărie/adolescență cât mai multe obiceiuri benefice, pentru a nu pierde timp și energie prețioasă mai apoi pentru a le schimba.

Prevenția stă la baza unei vieți de calitate, este mai ieftină și este la îndemâna tuturor, atâta timp cât suntem deschiși la a ne informa corect, la a ne respecta pe noi și pe cei din jurul nostru, atâta timp cât realizăm că iubirea și respectul începe cu noi, ca mai apoi să se propage și în jur.